Extravagantele tendinte americane aduc in atentia publicului stilul industrial in materie de design interior. Astfel, in anii 70, amenajarile interioare sunt inovate de acest stil inedit, care se potriveste in principal persoanelor noncomformiste, care cauta sa iasa din tiparele obisnuite, sa reinventeze amenazarea locuintei, dar in acelasi timp sa scoata in evidenta si masivitatea obiectelor de decor, in contrast cu materialele folosite pentru mobilierul camerei.

La o prima privire, o camera in stil industrial, din punct de vedere al aspectului, ar parea neprelucrata si inca nefinalizata, insa nu este deloc asa, in ciuda ferestrelor mari, luminoase, care nu sunt acoperite aproape deloc, a caramizilor rosii, stridente, care ies in relief, precum si a numeroaselor obiecte din otel, care dau senzatia unui santier in lucru, desi, practic, in continuare ne aflam la descrierea unei incaperi de familie, in care membrii acesteia isi petrec mare parte din timpul lor liber. Totusi, in acelasi timp, in ciuda falsei impresii create, incaperea decorata cu caracteristici ale stilului industrial, pentru adevaratii cunoscatori si sustinatori ai artei, va fi intotdeauna o capodopera, o incercare indrazneata de exprimare si de transpunere a ideilor futuriste in chiar locuinta personala.

Viziunea minimalista a designerilor de renume mondial este implementata in autenticitatea alegerilor pe care acestia le fac atunci cand isi demonstreaza talentul in domeniul de amenajari interioare in stil industrial. Specialistii opteaza in general pentru materii prime dure, rigide, care dau impresia de neslefuire, eventualul finisaj al acestora riscand a distorsiona stilul ce vrea a se pune in evidenta: stilul industrial.

O locuinta decorata astfel este compusa pe principiul complementaritatii, in care opusele nu doar ca se atrag, dar se si completeaza reciproc, motiv pentru care semerge foarte mult pe duritatea metalului, acompania de lemn de esenta moale. De asemenea, culorile inchise, sobre si opace sunt cele care vor fi expuse intr-o casa industriala. Pe pereti nu trebuie scapata nicio pata de culoare, caci aspectul lor trebuie sa fie unul rece, taciturn, ca sa poata reliefa mobilierul, compus, la randul sau, tot din metal si lemn, in cantitati distroportionate.

Dintr-o camera in stil industrial nu poate lipsi un orologiu mare si vechi, care sa ne transpuna in timpuri de demult cu fiecare bataie a sa. De asemenea, un lampadar de dimensiuni exagerate sar potrivi decorului, pentru a lumina camera rece, saracacioasa in cromatica. Patul, ca piesa de mobilier indispensabila, s-ar ptuea regasi ca o canapea tip Chesterfield, confectionata din piele, masiva, impunatoare, dar fara a strica viziunea industriala de ansamblu a incaperii. Noptierele din jurul patului nu au cum sa nu iasa din tiparele comune, clasice, asa ca, desi pare mult prea indraznet pentru gusturile unora, valizele uzate, uitate prin pod, pot fi reconditionate, asa incat sa fie utilizate si functionale pe post de masuta de noapte. Covorul trebuie sa fie unul mitos, din lana cat mai flocoasa, care sa dea un aspect neingrijit, dar artistic.

Sufrageria, locul unde toata familia se aduna la finele unei zile de munca, unde oamenii incearca sa uite de griji si de probleme, are si ea o incarcatura istorica. Tocmai de aceea, fata de masa cu broderie, sau servetelele brodate, elemente nelipsite in stilul vintage, vor contrasta placut cu rigiditatea mobilierului, cu scaune masive din otel si rafturile metalice, negre sau, la polul opus, albe ori lucioase. La fel de spatioasa si de aerisita ca si celelalte incaperi din casa, camera de zi trebuie sa respire, sa i se permita luminii sa intre si sa o cuprinda, astfel incat perdelele, si aici, sunt de prisos, insa, in eventualitatea in care ele sunt dorite, sunt necesare niste perdele din bumbac simplu, sau chiar din in, material si mai rustic si mai fad.